Dragii mei, a fost bine. Nu s-a intamplat mai nimic. Am supravietuit. E doar un viral reusit pt Chupa Chups.
P.S: Ioska o are (avea) mica. Audienta (evident). Teologul repr(orno)filat s-a dat insa pe brazda. O felatie deci, chiar daca are ca obiect o chestiuta mofluza, te duce la cerurile blogosferei ft rapid.
Din pacate (pt pasionatii acestui sport suprarealist- ciclismul) probabil in viitorul apropiat cei doi Radu, Banciu & Naum, nu vor mai comenta marile tururi cicliste. A ramas Manolo Terzian, insa fara acest duo, cu toate inexactitatile sale de o comicarie remarcabila, urmarirea tururilor (Italiei, Frantei & Spaniei) devine o afacere destul de plicitisitoare. On top of that, in locul lor mai comenteaza un tip care poseda un comic involuntar nebun (din pacare si cam deplasat), obtinut in principal prin rostirea incorecta a numelor ciclistilor & echipelor. Ramanem deci intr-o melancolie confuza.
Un tip, Adam Brickley, a deschis un blog inca din februarie 2007, in care o sustinea pe Sarah Palin pt nominalizarea republicana pt postul de vicepresedinte al SUA. “Nebunia” lui (propunerea sa a fost tratata pe modelul clasic al reactiilor in fata unei mari descoperiri: atitudine dispretuitoare,ironica/negare vehementa a ideii/ acceptarea entuziasta a acesteia) a devenit realitate, si tipul a devenit pt moment un profet in tara lui, primindu-si binemeritatele 15 minute de celebritate. Se pare ca chiar a avut un rol in nominalizare (grassroots si alte asemenea particularitati enervante si definitorii ale americanilor), Palin multumindu-i in final (pt tenacitate). On top of that, tipul inca mai sta cu parintii. Ecce homo:
Come and get it, people! Sari cu mopul, so to speak. E logic nu: lucrezi full time la Gregory’s in timpul liceului. Trebuie sa admit, imaginatia celor de acolo frizeaza culmile nebanuitului. Btw, oare de ce constituie un avantaj cunostinte minime de engleza? Hmmm, makes you wonder and send a resume.
In noaptea asta a fost o petrecere importanta la vecinii nostri tigani (rromi?) din cartier. E 6:57. Acum 58 de minute s-a spart petrecerea, in sensul in care cred ca s-a stricat amplificatorul. Concertul a fost constant si lung, alternand melodiile de jale cu cele care denotau veselie (retinuta totusi). Pe la 4:13 baietii s-au gandit sa mai dea un pic de sare si piper petrecerii, asa ca au scos armele din dotare. Au tras in: aer, garduri, un caine. Avem si noi gangsterii nostri, ne mandrim cu ei, descriu atat de elocvent specificul national. Jandarmeria a trecut prin zona pana la ora 1, neoprind in nicio ocazie. Politia, idem.
Si ei sunt ai nostri, so so true. Nu stiu de ce la ora asta nu pot dezvolta o argumentatie solida pentru a demonstra inexistenta oricarei posibilitati de integrare a acestei comunitati in cadrul universului semicivilizat ce este constituit in jurul majoritarilor.
Blog. Videoblog. Tudor Chiuariu. Nu va spune nimic?
Tudor Chiuariu reprezinta una dintre cele mai solide dezamagiri pe care le-a adus politichia noastra in perioada. Printre multiplele sale (non)calitati se numara emiterea unei ordonante de urgenta deja celebra, (curat) neconstitutionala (pt care nu si-a asumat in niciun fel raspunderea) si in genere printr-o uimitoare capacitate de nu se face observat prin vreun proiect care sa implice un anumit grad de substanta.
Cele noua luni de gestatie ale mandatului sau au descris si amplificat o discrepanta stanjenitoare prin constanta, intre proiectiile pe care Chiuariu le efectua asupra misiunii si scopurilor prezentei sale in portofoliul justitiei (fie si ea romana) si realitatea cruda a actelor sale, care au variat intre robinsonade identitare cu referire la predecesoare si vizite absolut vitale pentru cresterea nivelului perceptiei actului de justitie in Romania (in care “tanarul C.” a dovedit o pasiune bolnavicioasa pentru piscina fostei sale scoli generale).
Lasand la o parte “fulminanta” sa cariera, tanarul Chiuariu, avocatul favorit al caragialianului Relu Fenechiu, a avut pana in prezent doua tentative de prezenta in cadrul blogosferei, ocazie cu care probabil consilierii sai i-au prezentat existenta altor siteuri, in afara just.ro. Prima sa incercare in blogosfera, mediata de altfel, are un singur lucru notabil- poza, continand un singur post (una bucata interviu apetisant cu Floriana Jucan, amazoana care l-a sprijinit pe Tudor si in alte ipostaze) si mult prea multe vizualizari.
A doua tentativa de blog reprezinta o incercare elucubranta de implementare a unui nou tip de blog- videoblogul politic. Cu alte cuvinte, Tudor C. nu ne va mai plictisi uzitand tastatura, ci folosind muschii bucali si pe cei ai limbii. Deja blogul fostului ministru a convins si in viitorul apropiat exista prognoze conform carora popularitatea lui Tudor Chiuariu intre gospodinele iesene din colegiul in care va candida o va intrece atat pe cea a lui Obama, cat si, mult mai important, pe cea lui Adrian Copilul Minune.
Domnule Chiuariu cred ca mama dumneavoastra va reformula celebra intrebare (ce vremuri frumoase cu dumneavoastra ministru): mama te va intreba de ce ti-ai facut blog, de ce esti blogger, mai ales daca nu stii sa il folosesti si in cadrul prezentarii acestuia esti confuz, contradictoriu si foarte scolaresc. Cateva exemple:
1. Spui ca traim intr-o videocratie si il citez semidoct si ft prompt pe Sartori;probabil ca ai vazut in trecere primele doua cuvinte ale cartii si autorul pare un nume cunoscut, altfel cum ai putea argumenta necesitatea utilizarii clipurilor video in cadrul blogului stiind ca Sartori sustine in carte ca expunerea la o anumita parte a culturii video, in special televiziunea, a condus la imbecilizarea telespectatorilor.
2. Blogul e un instrument interactiv, cum intr-o minunata limba de lemn 2.0. ne este descris si in clipurile postate pana acum pe blogul lui Tudor Chiuariu. Interactivitatea presupune onestitate si transparenta, ceea ce contrasteaza cu prestatia pe care o degajati in primele aparitii domnule Chiuariu, unde traversati rapid de la palierul ridicolului dezandat cu aroganta (comparatiile cu Obama, referirile foarte pretioase la o groaza de detalii nesemnificative, indicatiile catre subordonata Claudia) la artificialitatea discursului (intretinuta atat de incapacitatea de a trece de sticla, cat si de utilizarea foilor de hartie pt aceasta prezentare- era chiar atat de complicat sa fi vorbit liber, domnule Chiuariu, eventual fara sa consultati febril foile si pe Badin)
3. Ok, ti-ai facut blog, chiar videoblog. E chiar oare revolutie digitala in colegiul tau iesean? Tu vei dobandi prin acest instrument un avantaj competitiv intre batraneii care vor vota in numar covarsitor? Cate procente crezi ca vei obtine prin acest blog?
4. Vehiculezi aceeasi idee resapata, cu avantajul pe care il au tinerii in raport cu cei mai batrani. That’s just nonsense my friend. E wishful thinking si e in acelasi timp un tip de discriminare inversa pe care ai dori sa il introduci. Majoritatea indivizilor nu sunt gerontofili, dar nu cred ca ciocul pe care il afisezi te va transforma intr-un Fat Frumos in varianta moldoveano-videobloggeristica pt ei. Grow up, Tudor.
5. Chiar nu s-a saturat nimeni sa ii dea limbi imaginaro-transatlantice preamaritului Obama? Nothing new on this front, domnule Chiuariu.
P.S: Ti-ai deschis blogul pt a lupta eficient impotriva neadevarurilor care sunt proferate la adresa ta. Din pacate, la adresa adevarurilor (triste, dureroase, uneori penibile) expuse asupra activitatii tale ministeriale raspunsurile sunt in genere de prisos.
P.P.S: E unul dintre cele cinci siteuri pe care Tudor Chiuariu le deschide (lista cuprinde si www.lopatelegalbene.ro), www.politica20.ro. Se citeste totusi politica 2.0 (adica doi zero), nu politica douazeci, cum ai balmajit pe videoblog intr-una dintre postari. Elementary, my dear Watson.
Nu prea mai scriu asa de des lately (as in the last 3 days). I’ve got big things going on right now- mi se cam termina copilaria (I’ve got to get a job).
Se iau urmatoarele ingrediente: rude care se muta, un pian care ajunge la mine acasa pt o perioada, un unchi caruia ii este pe plac (necesara) o cantitate (zilnica) de 1 Cavad’oro. Rezultatul: un concert neasteptat sub clar de luna (si sub influente bahice incontestabile), cresterea nivelului poluarii fonice si intrebarile nedumerite ale vecinilor daca am inchiriat unor profesori de muzica.
Da, David Duchovny (“spiritual” in rusa, limba stramosilor sai) a inceput un rehab impotriva sex addictionului. Pe plaiuri mioritice i-am spune satiriazis sau donjuanism.
Precizari scurte:
1. Nu, nu e o scena dintr-un melting pot intre Californication si X Files, desi….
2. Nu este o gluma (stupida/ de 1 aprilie).
3. Se pare ca adevarul ramane dincolo de noi.
4. Pt cei interesati, seria a doua din Californication incepe in septembrie (in US si pe torrente, that is, si pe HBO(?) ).
In primul rand, trebuie sa mentionez ca sunt de jure in favoarea pozitiei Georgiei in conflictul cu Rusia (o cronologie succinta), generat in jurul chestiunii Osetiei de Sud, si consider actiunile Rusiei ca fiind agresive si contrare dreptului international. This being said, importanta per se a acestui conflict e minora, Osetia de Sud fiind o zona minuscula din cadrul republicii Georgia, al carei statut a fost reglat prin intermediul tehnicii conflictului inghetat si in care Rusia forteaza in acest moment o reconfigurare construita pe schema cazului Kosovo.
Implicatiile acestui minirazboi sunt insa mult mai interesante. Analizele geopolitice generate de acest conflict conduc la concluzia unei reveniri a Rusiei la nivelul de mare putere. Voi incerca sa ofer cateva contraargumente:
1. Rusia recupereaza prin aceasta miscare o mica parte a influentei pe care o avea inaintea “celui mai mare dezastru geopolitic al secolului XX”, cum cu mare patetism spicuieste ofiterul meu FSB favorit, Vladimir Vladimorivici Putin, respectiv isi impune vointa (militara) asupra unei foste republici sovietice, aparand un teritoriu pe care de factor il controleaza din 1992 (Osetia de Sud), insa nu isi redobandeste “spatiul vital” sovietic pe care il detinea si care e destul de fragmentat din punct de vedere al influentelor strategice (daca Belarus si Tajikistan ar semna maine unirea cu Rusia, tarile baltice, Georgia si Ucraina prezinta o puternica nota discordanta). O exprimare concisa ar fi aceea ca Rusia si-a (re)dobandit respectabilitatea (a se citi statutul de “urs suparat”, care poate reactiona destul de vehement prin mijloace militare asupra unui adversar, clar inferior, aflat in zona sa de influenta), dar nu a reusit sa reobtina statutul pe care il detinea in era bipolara, pre 1991, la care presedintele; prim-ministrul tatucul Putin viseaza
2. Rusia nu schimba (pt moment cel putin) orientarea vestica a Georgiei (Saakashvili e inca bine mersi), si nu exista semnale reale ale unui asemenea deznodamant, statutul viitor de membru NATO fiind inca posibil. Escaladarea verbala a conflictului, si reactia destul de dura (in special prin unanimitatea sa) a celor doi prezidentiabili americani face ca o viitoare actiune a Rusiei in zonele vecine in care exista minoritati rusesti importante (tarile baltice, Kazahstan, Ucraina) sa fie destul de improbabila
2.1. Va fi extrem de interesant de analizat modul in care se vor structura relatiile intre Ucraina si Maica Rusie, avand in vedere ca contractul intre Ucraina si Rusia, ce permite Flotei Ruse de la Marea Neagra sa stationeze in Sevastopol pt o chirie infima, isi va da duhul in 2017, partea ucrainiana nemaidorind sa il prelungeasca. Astfel, Rusia risca sa-si piarda pozitia strategica pe care o detine in “lacul rusesc” Marea Neagra (care e periclitata de multa vreme totusi- vezi intrarea Turciei in NATO), trebuind sa-si reloce flota la Novosibirsk. Se speculeaza (fals in opinia mea) deja asupra faptului ca Rusia va incerca sa rezolve problema Crimeei folosind aceeasi metodologie ca in cazul georgian.
3. Rusia nu poate aspira in viitor la un statut superior celui de putere regionala, sau de putere medie globala, fiind in acest moment inferioara USA in majoritatea domeniilor (poate cu exceptia arsenalului nuclear, in speta a marimii acestuia, in privinta careia cele doua tari sunt aproximativ egale ca forta), confruntandu-se concomitent cu probleme majore interne.
3.1. Rusia are o imensa problema demografica si sociala, constand intr-o speranta de viata extrem de scazuta (65 de ani) si o scadere accentuata a populatiei, cauzata atat de vicii (in special alcoolismul), cat si de proliferarea unor boli precum SIDA sau alte boli cu transmitere sexuala (o alta cauza este numarul semnificativ de sinucideri)
3.2. In ciuda cresterii economice pe care o va inregistra, predictiile arata ca economia Rusiei nu va putea atinge statutul detinut de cea americana (nici de cea chineza sau cea indiana, for that matter); o a doua slabiciune majora o reprezinta faptul ca economia Rusiei nu este diversificata si nu produce valoare adaugata.
3.3. Militar, Rusia nu poate fi comparata cu armata americana, desi aceasta a fost angajata intr-o serie de conflicte careu a costat 3 trilioane de dolari si ft mult stres pt administratia americana. Doua exemplificari sugestive: in 2007 bugetul militar al Rusiei a fost de 27 de miliarde de dolari cel al SUA a totalizat 429 miliarde de dolari, adica aproximativ cuantumul bugetului militar al celorlaltor tari . In plus, armata rusa detine doar un portavion,Amiralul Kuznetzov, in timp ce armata americana detine 11.
Rusia nu are, in concluzie, capacitatea (nici contextul nu o favorizeaza) sa devina o superputere, cu alte cuvinte, teoriile eurasiene, promovate de indivizi precum Aleksandr Dugin raman o mostra reconfortanta (pt unii) de wishful thinking.
